In dialog cu specialistii PROTECT-JUST

   Avocatul BOGDAN FRÂNCU (Avocat Fondator al SCPA Argint & Frâncu şi asociaţii, societate de avocatură aflată în parteneriat cu PROTECT-JUST) a avut amabilitatea, pentru cititorii acestui website, să ne răspundă la întrebările generate de un subiect deosebit de interesant şi prezent: care este cuantumul daunelor morale, care sunt dimensiunile (proporţiile) acestora, cine le stabileşte etc… Cu alte cuvinte CARE ESTE PREŢUL DURERII LA INFRACŢIUNILE DE UCIDERE DIN CULPĂ!

R: Domnule avocat, cine stabileşte PREŢUL DURERII pentru părţile civile la infracţiunea de ucidere din culpă?

   Av. BOGDAN FRÂNCU: Sunt foarte multe cazuri pe rolul instanţelor de judecată, în care părţile civile îşi caută dreptate, pentru că au pierdut pe cineva drag, fie în urma unui accident rutier, fie din cauza unui accident de muncă sau ca urmare a unui malpraxis medical.

   În cauzele privind acordarea daunelor morale, atât Curtea Supremă de Justiţie şi mai nou Înalta Curte de Casaţie și Justiție, au decis faptul că întinderea daunelor morale se stabileşte prin apreciere, urmare a aplicării de către instanţă a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării.

   Ori, dacă facem o paralelă, în latură penală, în opinia legiuitorului, viața este considerată valoarea supremă, iar pedepsele din codul penal pentru lezarea unei asemenea valori sunt din cele mai mari, dacă ne raportăm de exemplu la infracţiunea de omor.

   Astfel, pe latură civilă este normal ca aceste despăgubiri, dacă le raportăm la valoarea lezată, să fie la acelaşi nivel la care legiuitorul a înţeles să apere această valoare prin individualizarea generală a pedepselor în latură penală.

   Bineînţeles, că la uciderea din culpă de exemplu, neexistând latura subiectivă a intenţiei, discutăm de aplicarea unei pedepse penale diminuată, dar valoarea lezată, respectiv viaţa unei persoane în latură civilă trebuie să fie apărată şi cuantificată la adevărata ei valoare.

   Corect este dacă ne raportăm la acest raţionament, ca viaţa să fie apreciată din punct de vedere al cuantificării unor despăgubiri pentru persoanele îndreptăţite la fel, indiferent dacă a fost suprimată cu intenţie, din culpă, deoarece asupra rudelor efectul este acelaşi, pierderea unei persoane dragi.

   Ori acordarea unor sume derizorii, în general de câteva zeci de mii de lei, pentru fiecare persoană îndreptăţită, ar fi o desconsiderare a apărării dreptului la viaţa cât şi o desconsiderare a realităţii, în sensul că nu se recunoaşte că această situaţie – decesul victimei – a creat dezechilibre importante şi definitive asupra membrilor unei familii.

    R: Domnule avocat, ştiu că în urmă cu 10 ani, asiguratorii care operează în România au elaborat un studiu-ghid despre soluţionarea cauzelor de daune morale. Ce ne puteţi spune despre acesta?

   Av. BOGDAN FRÂNCU: În anul 2012, asigurătorii de pe piaţa din România au publicat Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale, intitulat „Studiu privind practica naţională şi europeană în materie, sinteză şi recomandări pentru soluţionarea daunelor morale suferite ca urmare a vătămării sănătăţii şi integrităţii corporale ori a decesului produse prin accidente de vehicule„. De altfel, şi ofertele de despăgubiri pe cale amiabilă asiguratorilor sunt stabilite şi raportate la acest ghid, devenit anacronic.

   Un alt scop declarat prin acest studiu este de a se crea o, practică unitară în instante cu privire la evaluarea daunelor. Retoric ne întrebăm, al cui interes este reprezentat prin realizarea acestui ghid.

   Trebuie subliniat că la elaborarea lui nu au participat reprezentanţi ai vreo unei asociaţii a victimelor accidentelor, ori nu cunoaştem dacă s-au folosit valorile maxime, minime sau medii ale despăgubirilor pentru a stabili o medie corectă şi echitabilă.

   Ghidul a avut are la bază analiza a 2.339 de decizii de la nivelul Curților de Apel din România, pronunţate în anii 2009 – 2010. Totuşi, în fiecare an a crescut atât prima de asigurare cât şi plafonul maxim statuat de ordinele CSA, dar şi salariul mediu pe economie, avut în vedere ca etalon în calcularea daunelor morale. Nu ştim nici dacă practica în baza căreia s-a întocmit ghidul cuprinde plafonul maxim, minim său mediu dat de jurisprudenţa în materie.

   Mai mult decât atât, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit prin Decizia nr. 130 din 23 ianuarie 2019, pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție faptul că acest ghid pentru soluționarea daunelor morale, emis de Fondul de protecție a victimelor străzii, nu reprezintă un criteriu de evaluare a prejudiciului moral

   Astfel, din punct de vedere juridic, nu putem încadra un model de despăgubire a daunelor morale, cuantificate într-un tabel, deoarece fiecare suferinţă şi trăire este personală.

   R: Domnule avocat, în ce mod completează şi reglementează legislaţia europeană acest domeniu deosebit de sensibil?

   Av. BOGDAN FRÂNCU: Potrivit Directivelor 72/166/CEE, 84/5/CEE şi 90/232/CEE şi a Directive 2000/26/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind asigurarea de răspundere civilă auto, aşa cum au fost modificate prin Directiva 2005/14CE a Parlamentului European şi a Consiliului, prin care, potrivit pct.10 din ultima Directivă, „Obligaţia statelor membre de a garanta că suma asigurată să nu fie mai mică decât anumite valori minime constituie un element major pentru protecţia victimelor.

   Sumele minime prevăzute de Directiva 84/5/CEE ar trebui nu numai ajustate în funcţie de inflaţie, ci şi majorate în termen reali pentru a întări protecţia victimelor. Sumă minimă asigurată în cazul vătămărilor corporale ar trebui calculată astfel încât să despăgubească integral şi echitabil toate victimele care au suferit răni foarte grave, ţinând seama în acelaşi timp de frecvenţă scăzută a accidentelor care implică victime multiple şi de numărul scăzut de accidente în care mai multe victime suferă de răni foarte grave în cursul aceluiaşi accident.

   Un studiu efectuat de Federaţia Asiguratorilor Europeni a arătat că În ultimii cinci ani, cele mai mari doua daune plătite în baza poliţelor RCA au fost înregistrate în Marea Britanie şi în Germania. Valoarea fiecăreia a depăşit 25 milioane euro. În cele mai multe ţări din Vestul Europei, cea mai mare dauna plătita se situează între 5 şi 10 milioane euro” România fiind o ţară europeană trebuie să asigure un nivel al despăgubirilor morale într-un cuantum apropiat de cel european.

   Aşa cum am arătat suferinţă familiei este aceiaşi chiar dacă şi-a pierdut un membru al familiei într-un accident aviatic sau de maşină, ori accident muncă, iar cetăţenia sau statul în care s-a întâmplat tragedia nu ar trebui să fie un motiv pentru acordarea de daune inferioare.

   Astfel, societăţile de asigurări nu trebuie să se îmbogăţească, ca până acum pe spatele şi în dispreţul păgubiţilor, cu preţul sărăcirii acestor oameni loviţi de tragismul şi urmările dramatice ale unui accident auto.

   Aş vrea să subliniez că deşi este folosit des în practica judiciară, termenul” îmbogăţire fără justă cauză”. Eu cred că acest termen, folosit de multe ori şi de instantă în motivarea cuantumului daunelor morale este cinic folosit în asemenea situaţii şi nu îşi are locul aici. Nu cred că cineva doreşte sau speră să se îmbogăţească – fără justă cauză – de pe urmă decesului unui membru al familiei.

   Ne mai întrebăm retoric, de ce în unele motivări nu se menţionează, totuşi, dacă se insistă pe această sintagmă, și de îmbogăţirea fără justă cauză a firmelor de asigurări?

    R: Domnule avocat, sunt foarte vânate asemenea dosare, şi avocaţii sau persoane interpuse, se întrec uneori în a” curta” clienţii promițându-le milioane de euro, însă în schimbul unui onorariu de succes. Care este în medie procentul unui asemenea onorariu din despăgubirile acordat de instantă?

   Cu privire la acest tip de onorariu – de succes, înţelegem să NU-L solicităm în cazuri de ucidere din culpă sau vătămări corporale din culpă. Aşa cum corect a afirmat şi asociaţia dumneavoastră, nu este etic, deontologic, legal și moral, ca altcineva în afară de victimă sau familia ei să beneficieze de un procent din suma acordată cu titlu de daune morale, pentru suferinţa prin care a trecut sau încă mai trece, ca urmare a faptului cauzator de prejudicii.

   După cum ştiţi, acest tip de onorariu de succes numit în drept şi Pact de quota litis este nelegal, fiind interzis, mai ales când el este încheiat cu victima unui accident rutier sau de muncă ori malpraxis, unde despăgubirile sunt inerente.

   Mulţi avocaţi, din păcate, păcălesc rudele persoanei decedate, profitând de starea lor emoţională imediat după tragedie, prin promisiuni nesusţinute cum că le-ar obţine milioane de euro, sau profitând de situaţia lor financiară, dându-le un mic ajutor material pentru înmormântare sau pomenirile creştineşti, îi determină pe săracii oameni să semneze contractele cu asemenea onorarii de succes. Din fericire, aceste contracte sunt nule şi se poate anula oricând.

   Totuşi, orice avocat are dreptul şi chiar obligaţia de a solicita un onorariu pentru munca prestată, urmând că ulterior, din acest onorariu să plătească taxe către stat şi Baroul de avocaţi din care face parte. Avocaţii pot face muncă neremunerată în situaţii excepţionale și eventual pentru rude, în conformitate cu legea şi statutul profesiei de avocat.

   Trebuie menţionat faptul că onorariul plătit de client avocatului său, este stabilit ca şi cuantum şi termen de plată prin contractul de asistenţă juridică. Cum contractul de asistentă juridică, ca orice alt contract este legea parţilor, avocatul și clientul (justiţiabilul), pot stabili condiţiile achitării onorariului cât şi termenul efectuare a plății.

   Astfel, în cazurile în care sunt şanse de câştig în speţă se pot stabili prin contract un termen de plată de exemplu la 15 zile de la finalizarea litigiului.

   Cum partea care cade în pretenţii – adică pierde procesul – va fi obligată și la cheltuieli de judecată, Societatea civilă profesională de avocaţi, va fi remunerată direct de partea cu care victima se va judeca, şi care va fi obligată şi la plata acestor cheltuieli de judecată prin hotărârea instanţei.

   Dovada acestor cheltuieli poate fi făcută chiar cu contractul de asistentă juridică. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sabou şi Pârcălab împotriva României.

   Mai există, de asemenea şi posibilitatea obţinerii cheltuielilor de judecată pe cale separată, după câştigarea litigiului, în contradictoriu cu partea care a căzut în pretenţii adică care a pierdut procesul, respectiv asiguratorul RCA sau BAAR, angajatorul, bancă, instituţia publică care a încălcat drepturile cetăţeanului etc.

    R: Domnule avocat, în numele cititorilor acestui site, vă mulţumesc pentru răspunsurile deosebit de elaborate pe care ni le-aţi oferit.