Interviu Cristi Danilet. Despre accidente de circulaţie si despăgubiri

cristi-danilet   Camelia Badea: Mai intai, domnule judecator, in toate accidentele soldate cu victime se pretind despagubiri?

Cristi Danilet: Victimele unui accident soldat cu vatamari sau urmasii celor decedati in accidente de circulatie intotdeauna pretind despagubiri. De regula, aceasta solicitare se formuleaza in cadrul procesului penal deschis pentru tragerea la raspundere penala a celui vinovat de accident.

Uneori partile se inteleg asupra despagubirilor. Azi, legea permite ca in cazul oricaror vatamari produse prin accidente procesul sa fie oprit daca partile se impaca. Prin urmare, in primul rand, autorul accidentului are interesul sa ajunga cu victima la o intelegere cu privire la suma de bani pretinsa, pentru a nu risca o condamnare. Evident, cand victima accidentului a decedat, aceasta intelegere poate fi incheiata numai cu urmasii sai si de acest lucru va tine seama judecatorul atunci cand va fixa pedeapsa.

Camelia Badea: Ce sunt daunele morale? 

Cristi Danilet: Prejudiciile (daunele) produse ca urmare a unui accident pot fi materiale sau morale. Compensarea acestora se face de regula prin acordarea unei sume de bani.

Despagubirile materiale reprezinta returnarea cheltuielilor facute cu actiunile legate de vindecarea victimei care a supravietuit sau de decesul acesteia. Ma refer la cheltuieli cu medicii, cu medicamentele, cu preotul etc, in general tot ce tine de tratament si actul inmormantarii, tot ceea ce se poate concretiza intr-o chitanta care poate fi prezentata ca dovada in instanta.

De asemenea, se pot pretinde cheltuieli cu bunurile distruse, de exemplu s-a distrus masina victimei in urma coliziunii autoturismelor, hainele acesteia, poate era ceva pretios in masina, un laptop, sau in portbagaj. Deci este vorba despre tot ce are o aparenta fizica, materiala.

Tot despagubire materiala se acorda, de exemplu, si atunci cand copiii unui parinte decedat in accident sunt lipsiti de intretinere: instanta va stabili care e suma de bani pe care acel parinte o aloca in mod regulat copiilor sai si il va obliga pe autorul accidentului la plata unei rente pana cand copiii ies din starea de nevoie. Sau sa ne inchipuim ca o prezentatoare TV este desfigurata – probabil isi va pierde locul de munca si acest lucru trebuie compensat de cel vinovat de producerea accidentului.

In cazul in care nu vorbim despre un decedat, ci despre un infirm pe viata, se are in vedere daca suferinta presupune un tratament continuu si se pretind in instanta sume pentru masaj, lenjerie, modificarile necesare a fi aduse la apartament (cum ar fi cele pentru accesul carutului pentru infirmi ori design special la baie), hrana speciala si tratamentele necesare. Acestea se acorda dupa cum cere cel indreptatit, fie ca o suma globala, fie ca o renta lunara. Evident, daca in timp intervin si alte cheltuieli ca urmare a faptei, ele pot fi de asemenea pretinse, chiar ulterior finalizarii procesului penal.

Cel mai sensibil aspect este insa modul in care se calculeaza despagubirile morale.

Ce reprezinta ele? In general vorbind, vin sa compenseze acele aspecte numite de lege personale sau nepatrimoniale: intra aici atingerea adusa onoarei (de exemplu, ca urmare a insultarii unei persoane) sau reputatiei (de exemplu, ca urmare a unui articol denigrator in presa construit pe o acuzatie nereala), atingerea adusa dreptului la imagine (de exemplu, ca urmare a publicarii unor poze personale fara acordul celui fotografiat), sau suferinta provocata in urma primirii unor lovituri, a suportarii unei interventii medicale sau a decesului unui apropiat.

In cazul accidentelor, in momentul in care a decedat o persoana care era tata intr-o familie, este clar ca vor suferi in primul rand urmasii celui decedat. Pentru aceasta suferinta se poate cere o despagubire pentru daunele morale, adica plata unei sume de bani care sa compenseze cumva – indiferent cat de cinic suna – disparitia celui drag.

Pe de alta parte, sa presupunem ca nu vorbim despre un decedat, ci despre un accidentat care ramane paralizat la membrele inferioare, pe viata. Pentru tot restul vietii, acesta trebuie sa se deplaseze intr-un carut. Compensarea intre o viata normala pe care ar fi putut sa o duca si o viata anormala pe care va trebui (prejudiciul “de agrement”) sa o duca se poate acoperi baneste.

Camelia Badea: In cazul accidentelor de circulatie soldate cu deces, cine poate cere aceste despagubiri? Doar urmasii, asa cum ati spus mai devreme, sau si alti apropiati? 

Cristi Danilet: Despagubirile pot fi cerute de orice persoana extrem de atasata de cel decedat. Sigur ca vorbim in primul rand de urmasi, sotie, copii, eventual fratii si parintii decedatului. Dar poate fi vorba si de alte persoane, cum ar fi logodnicul/concubinul sau persoanele intretinute in fapt de cel decedat si care nu ii erau rude, dar cu care se legase printr-un atasament profund.

Judecatorul trebuie sa analizeze de la caz la caz cat de stransa era legatura intre decedat si cel care se pretinde prejudiciat, inclusiv daca locuiau si se intretineau impreuna.

Camelia Badea: Ce se intampla daca cel vinovat de producerea accidentului este chiar victima, adica decedatul? Cine cui plateste? 

Cristi Danilet: Daca este vina exclusiva a soferului decedat, nu se acorda despagubiri. In unele cazuri se constata ca accidentul s-a produs atat din vina soferului decedat, cat si a celuilalt sofer implicat in coliziune. In acest caz, cel din urma va fi obligat la depagubiri doar proportional cu gradul sau de vinovatie.

Ce am constatat ca fiind ciudat in Romania este ca valoarea despagubirilor pretinse si acordate in infractiunile din culpa este mai mare decat pentru infractiunile cu intentie. Astfel, pentru decesul unei victime intr-un accident de circulatie se acorda mai mult decat in cazul unui omor comis cu cutitul sau prin impuscare.

Camelia Badea: Cum se stabileste valoarea despagubirilor pentru daune morale? 

Cristi Danilet: Nu avem nicio evidenta statistica a valorii despagubirilor acordate in Romania. Nici pentru vatamari, nici pentru decese produse prin accidente. Ce pot insa sa constat este ca judecatorii acorda totusi sume din ce in ce mai mari, ceea ce in opinia mea este firesc.

Va spun drept ca mie, ca judecator, imi este greu sa apreciez suferinta unei mame careia ii moare copilul calcat pe trecerea de pietoni de un sofer baut sau suferinta prin care trece tanara sotie lasata acasa cu doi copii de varsta frageda, in casa cu socrii, in timp ce sotul sau este omorat intr-o coliziune din cauza unui alt sofer.

Dupa cum tot la fel de greu imi este sa apreciez, daca vreti, rusinea pe care o indura un profesor universitar injurat in public de catre un coleg sau cea resimtita de victima unui viol. Dar sunt obligat sa o fac, tinand seama de criteriile legale, dar si de opinia doctrinarilor, precum si de practica altor colegi de ai mei.

Pe de alta parte, trebuie sa amintesc ca potrivit unui studiu recent publicat pe site-ul Fondul de protectie a victimelor strazii, rezulta ca, in practica din Romania dintre anii 2008-2010, cele mai mari sume de bani s-au acordat parintilor (in medie echivalentul a 53 salarii medii pe economie), apoi in ordine sotilor supravietuitori (37 salarii), urmeaza copiii minori (36 salarii), apoi cei majori (26 salarii) si in final fratii/surorile (21 salarii).

Tot atat de adevarat este ca in Romania este un adevarat carnagiu: acum cativa ani eram pe locul doi in Europa la numarul de victime ale accidentelor de circulatie.

Camelia Badea: Cand si in ce mod intervin asiguratorii in urma unui accident de circulatie? 

Cristi Danilet: Conform legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, toti conducatorii auto sunt obligati sa incheie contracte de asigurare obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (RCA). Si in orice proces penal generat de pagube materiale, vatamari sau decese produse ca urmare a unui accident de circulatie este obligatoriu de introdus in cauza firma de asigurare care a eliberat polita. Daca autoturismul nu este asigurat, se introduce in cauza Fondul de protectie a victimelor strazii.

Rostul lor este de a plati despagubirile la care va fi obligat cel vinovat de producerea accidentului. Sumele garantate de asigurator apar in contracte, dar de fapt acestea sunt niste formulare care nu pot fi negociate de conducatorii auto. De aceea, Comisia de supraveghere a asigurarilor a emis Ordinul nr. 14/2011 prin care, incepand cu anul 2012, a stabilit o limita minima pe care asiguratorul trebuie sa o acorde: valoarea despagubirilor este pentru pagube materiale 1 milion de euro, iar pentru vatamari si decese 5 milioane de euro – vorbim de prejudicii produse in unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate.

Camelia Badea: Conteaza si valoarea asigurarii? 

Cristi Danilet: Da. Conteaza care este prima de asigurare pe care tu o platesti, pe cat timp te-ai asigurat, pentru ce tipuri de daune si care este valoarea maxima pe care societatea de asigurari se angajeaza sa o plateasca in cazul in care se produce riscul asigurat.

Prin urmare, daca instanta il gaseste vinovat pe sofer, tot ce este pana la acel plafon plateste asiguratorul, si tot ce depaseste acest plafon plateste exclusiv cel vinovat.

Camelia Badea: Si daca soferul vinovat nu are de unde plati? 

Cristi Danilet: Intotdeauna firma de asigurari este solvabila. Dar ce se intampla daca soferul trebuie sa plateasca si el pentru ca daunele sunt foarte mari? Daca are venit, i se popreste venitul, daca are bunuri, i se vand bunurile, iar daca nu are nimic, asta este, nu poate fi executat – exista un principiu in dreptul civil care spune ca riscul obligatiei imposibil de executat il suporta creditorul.

Camelia Badea: Deci nu se pune problema transformarii, sa zicem, in condamnare la inchisoare? 

Cristi Danilet: Aceste despagubiri sunt de natura civila. Daca nu exista posibilitatea achitarii lor, nu se poate transforma obligatia de plata in inchisoare. Pentru datorii civile sau neplata unor amenzi contraventionale, nu poti sa faci inchisoare.

Dar sa nu uitam ca respectivul sofer, care nu a platit daunele, are deja o condamnare penala, fiind gasit vinovat de producerea accidentului. Astfel ca, daca a primit o sanctiune a inchisorii cu suspendarea executarii si nu a platit despagubirile, instanta poate revoca suspendarea si trimite pe autor in penitenciar cu exceptia cazului in care acesta dovedeste ca nu a avut posibilitatea de a se achita de datorie.

Camelia Badea: Revenind de la punctul de pornire. Cum evalueaza un judecator ce despagubiri sa acorde pentru vietile pierdute intr-un accident de circulatie? Ce ia in considerare? 

Cristi Danilet: Practica este diversa. E cunoscut de acum ca in chestiunea individualizarii pedepsei instantele au o practica diversa: pentru aceeasi infractiune comisa in imprejurari similare, e posibil ca intr-o instanta sa primesti o pedeapsa si un alt infractor sa primeasca o cu totul alta pedeapsa in alt judet, desi in ambele cazuri pedepsele se situeaza in limitele legale.

Acesta este un fenomen cu care se confrunta toate statele: legea contine marje de apreciere prea mari.

Unele state (SUA, Marea Britanie, Australia) au gasit solutia: intocmirea unor ghiduri prin analizarea practicii de la toate instantele, care ofera judecatorilor criterii concrete de aplicare a pedepsei.

Desi la noi au existat reticente pentru un astfel de sistem, un prim pas a fost facut in urma cu doi ani cand ICCJ a adoptat un ghid de stabilire a pedepselor in cazul infractiunilor de coruptie.

Tot astfel si in cazul infractiunilor soldate cu vatamari sau, mai grav, cu decese. Legea spune limitele de pedeapsa – de exemplu, 2-7 ani pentru ucidere din culpa ca urmare a nerespectarii regulilor de circulatie si 2-10 ani daca a rezultat moartea a doua sau mai multe persoane. Dupa ce judecatorul stabileste pedeapsa, trebuie sa stabileasca despagubirile acordate celor indreptatiti. Dar neexistand o practica unitara, nici avocatii nu vor formula pretentii similare in cazuri identice.

Eu am avut procese privind un decedat in accident unde s-a pretins o suma de 100.000 de lei daune morale si procese in care s-a pretins suma de 100.000 de euro. Sigur ca judecatorii tin seama si de altfel sunt obligati sa isi motiveze hotararile indicand cum anume au ajuns la anumite sume si mai ales de ce au redus anumite pretentii: accidentul e cu un decedat sau cu mai multi, exista un urmas sau mai multi, a contribuit si victima la producerea accidentului sau nu, pagubitul pretinde mai mult sau pretinde mai putin etc.

Oricum, viata unui om nici nu poate fi estimata. Problema trebuie pusa in mod corect astfel: nu cat valoreaza viata cuiva, ci cat valoreaza suferinta unui om ca urmare a pierderii cuiva apropiat. In acest domeniu, puterea de apreciere este foarte mare. Si, cum in acest gen de procese de regula despagubirea o plateste societatea de asigurari, asa se explica cresterea sumelor acordate in ultimii ani de catre judecatori.

Camelia Badea: Discutia noastra a pornit de la cazul Huidu. Multi au spus: ‘Pentru 3 morti atat de putin?’ Dumneavoastra ce parere aveti? 

Cristi Danilet: Evident, conteaza in primul rand cat se cere – asta pentru ca exista o regula potrivit caruia judecatorul nu poate da mai mult decat se cere.

Apoi, conteaza elementele concrete ale cazului pe care numai judecatorul cauzei le cunoaste si care deseori nu ajung la cunostinta publicului. De aceea, eu nici nu mi-as permite sa spun ca daunele acordate in cazul Huidu sunt prea mici sau prea mari, pentru ca nu stiu decat cateva informatii generale din dosar care au aparut in presa.

Dar conteaza de la regula de circulatie incalcatata, despagubirile eventual achitate deja, pana la comportamentul autorului in timpul procesului.

Sa stiti ca, in general, fiecare judecator se orienteaza si dupa practica instantei unde functioneaza sau a instantelor de control judiciar din raza sa de competenta. Mai consultam cartile de pe piata, ne consultam si colegii, dar as putea spune ca intotdeauna se acorda daune mai mici decat se cer.

Asta e o regula nescrisa. De aceea, veti intalni des situatii in care avocatii sfatuiesc victima ‘Hai sa cerem mai mult ca judecatorul ne da mai putin’.

Camelia Badea: Cat de mult conteaza notorietatea celui care a comis accidentul? De obicei, este in favoarea sau in defavoarea lui? 

Cristi Danilet: Mai deloc. Insa, de regula, o persoana cu notorietate este si o persoana cu o pozitie sociala mai buna si, deci, cu avere. Acest lucru le permite urmasilor victimei sa ceara daune mai mari.

Fiind vorba despre o persoana publica, deja sunt mai multe informatii in legatura cu averea ei, starea materiala, si atunci se va cere mai mult decat in cazul unei persoane fara aceasta notorietate.

Insa judecatorul nu poate gandi acest element ca unul in favoarea sau in devafoarea autorului sau a victimei ori urmasilor acestora: ma gandesc ca suferinta produsa copilului celui decedat este aceeasi indiferent ca autorul e un miliardar sau un pauper. Judecatorul trebuie doar sa aprecieze care sunt conditiile cele mai bune in care se poate asigura repararea prejudiciului produs – fie el de natura materiala, fie de natura morala.

Sursa: juridice.ro